HHC România – Hope and Homes for Children
S-a luat la trântă cu sistemul și a demonstrat tuturor că, deși România este țara lui „merge și așa”, poți să faci o schimbare dacă vrei și insiști. Nu a cedat în fața presiunilor și prejudecăților oamenilor ci, dimpotrivă, le-a demontat rând pe rând, prin vorbe și, cel mai important, prin fapte.
Ștefan Dărăbuș este persoana care a pus bazele fundației Hope and Homes for Children (HHC) România și care, împreună cu echipa sa, a reușit să aducă o nouă abordare a modului în care statul se ocupa de copiii instituționalizați.
Într-un fel, experiența lui aduce cu mitul lui David și Goliat. La fel cum David l-a doborât cu praștia pe uriașul Goliat, la fel și băimăreanul a învins, e drept din mai multe lovituri, sistemul rigid de protecție a copilului. Povestea cu final fericit este și o demonstrație că omul obișnuit poate reforma statul, un gigant în fața căruia te gândești că n-ai nicio șansă de câștig.
„Captivul” cauzelor bune
„M-am dus ca translator în 1997 prima dată la «leagănul» din Cavnic și m-au șocat cei 86 de bebeluși care erau acolo, cu vârste între 0 și 3 ani. Era o tăcere din aceea de mormânt, dormeau înghesuiţi câte doi într-un pătuț, care nu avea nici măcar laterale de protecţie. Ei stăteau acolo cuminți, știau că aia e zona lor. Un miros, o duhoare cumplită, nu erau schimbați, nu avea cine să-i schimbe, deoarece erau câte două îngrijitoare la 30-40 de copii. Centrul de protecţie se afla la etajul trei al unui spital, ieșeau numai pe un balcon, care avea niște gratii de sus până jos. De atunci am rămas «captiv» în domeniul ăsta, pentru că a fost așa, o situație în care îți dai seama că poate trebuie să faci altceva în viaţă decât ce ți-ai dorit inițial”, povestește Ștefan Dărăbuș, răscolind prin amintiri.
HHC România a fost un deschizător de drumuri, ca prima organizație care și-a propus să închidă orfelinatele de stat. Planul prevedea închiderea treptată a căminelor și crearea de case de tip familial și de centre specializate pentru copiii vulnerabili.
Cea mai mare problemă a fost lupta cu ideile preconcepute despre sistemul de ocrotire a copiilor din România. „Mentalitățile oamenilor au fost cel mai dificil obstacol, terenurile comune, inerția sistemului. Te poți lupta foarte greu cu prejudecățile, paradigmele pe care oamenii le au în mințile lor și care sunt înrădăcinate de ani și ani sau de generații. De exemplu: «mamele tinere singure sunt femei ușoare și niciodată nu o să reușești să le convingi să aibă grijă de copilul lor» sau «țiganii sunt țigani, ei totdeauna o să fie așa și niciodată nu o să reușești să-i schimbi» sau «copiii din instituții sunt niște tâlhari în devenire și o să-i învețe numai lucruri rele pe copiii noștri» și pot continua. Astea au fost cele mai importante piedici, dar am trecut peste ele, pentru că le-am disecat și am vrut să înțelegem ce stătea în spatele acestor prejudecăți și cum puteau ele să fie deconstruite”, arată Ștefan Dărăbuș.
Ștefan Dărăbuș – HHC România
„Copiii HHC” duc o viață normală
Primii pași în închiderea instituțiilor de stat de tip vechi pentru copii s-au făcut în Maramureș, iar treptat HHC a multiplicat proiectul în alte județe și, mai apoi, în alte state precum Bulgaria, Moldova sau Bosnia și Herțegovina. Astfel, România a devenit exemplu pozitiv pentru reforma din sistemul de protecție a copilului. Acum, după 18 ani de la închiderea primei instituții de tip clasic, și anume leagănul din Cavnic, „copiii HHC” sunt adulți, au învățat o meserie și duc o viață cât se poate de normală. Rezultatul acesta este, în opinia lui Ștefan Dărăbuș, cel mai bun motiv pentru a continua cu închiderea centrelor de stat și oferirea unui loc care poate fi numit casă pentru copiii instituționalizați. „Când vezi că ai tineri care sunt independenți, când vezi că deja ai crescut generații de copii, știi ce impact ai avut în viața lor, știi cum le-ai atins existența prin ceea ce ai făcut – asta nu are cum să nu dea atâta satisfacție și atâta sens cât în puține alte locuri poți găsi”, mărturisește Ștefan Dărăbuș.
Până în prezent, prin intermediul programelor HHC, aproape 6.000 de copii au fost scoși din instituțiile de stat, 25.000 de copii au fost salvați de la abandon, 4.600 de tineri au fost ajutați să se reintegreze socio-profesional, iar 4.200 de copii au fost reintegrați în familii. Pe lângă aceștia, mai sunt mii de copii care au beneficiat de serviciile din centrele de zi, centrele de primire urgențe și centrele maternale ale HHC România.
HHC România