10 noiembrie 2019. Răsucește brusc de volan, ridicând o dâră de praf în mijlocul străzii. Lumina farurilor se reflectă în ornamentele din inox de pe poarta făcută la comandă și inspirată după un model tradițional maramureșean. Oprește cât să acționeze telecomanda, iar poarta culisează concomitent cu ușa de la garaj. E mult mai comod așa. Pe vremuri, ca să intri în curte îți trebuia ceva forță să urnești masivele porți din lemn, iar dacă mai și ploua te umpleai de noroi. „Oare cum puteau trăi în asemenea condiții?”, se întreabă George, gândindu-se la modesta casă din bârne a bunicilor săi.
Poate fi un scenariu într-un Maramureș al viitorului apropiat. Gospodării tradiționale sunt distruse într-un elan occidental, iar stiluri arhitectonice specifice locurilor prin care maramureșenii au fost la muncă se îmbină fără noimă în satele de pe Văile Marei, Izei, Cosăului. Mult beton, dar și mult kitsch.
Mărețe, săgetând cerul, se înalţă bisericile de lemn care amintesc de meșteșugul și arta strămoșilor. Din daltă și pasiune, aceștia și-au dobândit faima în toată lumea, iar opt dintre operele lor au ajuns să fie incluse în patrimoniul UNESCO. Au rezistat timpului, pentru că s-au mai găsit unii și alții care să le protejeze.
„Pacienți” celebri în Baia Mare și Timișoara
Cornel Cușner este unul dintre cei care, prin firma Rustic, a reușit să salveze peste 50 de monumente istorice, majoritatea construcţii din lemn, dar şi de piatră sau zidărie. Sunt biserici vechi prin Maramureș care n-ar mai fi fost în picioare dacă nu s-ar fi făcut restaurarea. E cazul bisericilor de lemn de la Bogdan Vodă, Rozavlea, Lăschia, Cărpiniș sau Buzești, dar și a bisericii de piatră de la Tăuții de Sus, construită în 1779, al cărei turn se înclinase atât de mult încât a fost nevoie de ancorarea lui ca să nu se prăbușească pe șosea. Chiar și o parte din crucile lui Stan Ioan Pătraș din Cimitirul Vesel de la Săpânța au trecut prin mâinile meșterilor de la Rustic.
Cel mai drag i-a fost să restaureze Turnul Ștefan, simbol al Băii Mari. „Am lucrat la Bastionul Măcelarilor și mi-a plăcut, dar mi-am dorit foarte, foarte mult să restaurez Turnul Ștefan. A fost un țel și până la urmă mi l-am îndeplinit. Intervenția în Piața Cetății este lucrarea cea mai frumoasă din anii ăștia de muncă. A fost o lucrare complexă, dar ne-a oferit prilejul de a lucra cu o echipă de arhitecți deosebiți, Ildiko Mitru și Ștefan Paskucz, oameni cu experiență care au excelat în acest proiect.”
Cornel Cușner povestește că o altă lucrare de excepție a fost făcută în Piața 700 din Timișoara. În 2013, în timpul construcției unui centru de afaceri s-a descoperit o ecluză prin care se putea inunda, dar și deseca şanţul de apărare al vechii cetăţi, ce a făcut Timișoara imbatabilă în perioada habsburgică. Un an mai târziu, specialiștii de la Rustic au început demontarea și remontarea stăvilarului, transformând instalația într-un muzeu în aer liber. „A fost o lucrare la nivel internațional și exemplu de bună practică în ce privește salvarea patrimoniului. Am desfăcut tot ce am găsit acolo. Fiecare cărămidă am luat-o bucată cu bucată, la fel și piatra folosită la construcție, grinzile masive din stejar cu care era pavată ecluza. Le-am dus pe toate într-o hală a UMT Timișoara și le-am recondiționat, pentru ca apoi să le repunem exact în forma inițială pe noul amplasament, aflat la câțiva metri distanță de locul descoperirii arheologice.”
Durerea mare: încurajarea kitsch-ului de către autorități
Până să facă lucrări de anvergură a fost nevoie de multă muncă și răbdare. Și-a început ucenicia la 10 ani, în atelierul de tâmplărie al tatălui. Acum oamenii îl ştiu ca „doctor de monumente”, Cornel Cuşner fiind membru fondator în Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România.
Este apreciat și pentru insistența de a păstra elementele tradiționale din arhitectura maramureșeană. „Încercăm să convingem oamenii să nu renunțe la stilul locului când își construiesc case. Este important pentru noi, pentru că aici este casa noastră și trebuie să ne-o promovăm, dacă nu o facem o să dispară și ar fi păcat pentru că locul ăsta e binecuvântat de Dumnezeu.” De fapt, chiar invazia kitsch-ului îl doare cel mai tare, iar supărarea și mai mare este că fenomenul este încurajat de autorități.
„Mă doare, pentru că nimeni nu trece la fapte. Poarta este un lucru sacru, așa că nu ai voie să îți bați joc de ea. Mai bine nu o faci în cazul în care nu e executată corect, mai ales că e simbolul Maramureșului”, declară Cornel Cușner.
Crede că lumea n-ar trebui să rămână indiferentă, iar autoritățile n-ar trebui să dea aprobare pentru construcții care n-au nimic tradițional, mai ales în zone istorice. „Nu facem un efort, noi ca și județ, noi ca și populație, să protejăm ce avem mai de preț”, este concluzia amară a maramureșeanului care a plasat elemente ale arhitecturii maramureșene – biserici şi porţi – prin toată lumea.