Turist Șuior, Cota 1000
Șuior este un loc reinventat, nu doar un brand reinterpretat. Până să fie cumpărat de familia Coza, complexul turistic aparţinea de Biroul de Turism pentru Tineret (BTT) și era „ruda mai săracă” a stațiunii Mogoșa, aflată la mică distanță. Între timp, s-au schimbat nu doar vremurile și proprietarii, ci și situația, pentru că Turist Șuior a devenit reperul locului situat sub Munții Gutâi.
Zona turistică Șuior, aflată la circa 20 km de Baia Mare, este mai tot timpul animată, dar a fost nevoie de o promovare continuă în ultimii 16 ani, nu doar de investiții financiare importante. Turiștii s-au reobișnuit greu cu locul, care de un deceniu era lăsat de izbeliște. Eugenia Coza, directorul general al Turist Șuior, povestește că soțul ei a insistat să achiziționeze complexul turistic, pe atunci compus din trei cabane și un restaurant.
„Nu prea am fost de acord, mai ales că mie nici nu-mi plăcea muntele. Eu eram cu marea, cu plaja, cu soarele. Când soțul m-a adus să văd locul, m-am speriat și mai tare. Era dezolant. Niciodată n-am văzut saltele mai murdare și pereți cu mucegai atât de gros. Cu masca am intrat în clădiri, că nu se putea respira. În zona de restaurant, totul arăta devastat, iar în subsol era improvizat un adăpost de cai”, își amintește Eugenia Coza de primele zile în care a devenit proprietar.
Atunci i-a spus răspicat soțului că n-are de gând să se ocupe de afacere, dar, vorba românului, de ce fugi, în spate duci. „Acum nu mai pot să mă desprind de firmă și nici de munte. Deși trebuie să fiu sinceră și să recunosc că în continuare îmi place vara, stând aici am realizat frumusețea naturii în toate anotimpurile și am redescoperit viața.”
Investiţii cu efectul bulgărelui de zăpadă
Peste doi ani s-a muncit la modernizarea cabanelor ce au fost botezate după toponime maramureșene: Igniș, Iza și Mara. La început erau 16 oameni, acum, pe timp de vară, sunt 100 de angajați. La inaugurare, în 2002, băimărenii au venit să vadă cum a fost transformată zona. Eugenia Coza precizează că „a fost prima și singura investiție de acest fel la momentul respectiv”, iar oamenii erau curioși. Pentru o activitate de turism profitabilă, un asemenea interes nu era suficient, astfel încât au urmat și alte investiții. S-a amenajat pârtia, s-au dat în folosință telescaunul, o instalație de nocturnă și s-au achiziționat instalații de producere a zăpezii artificiale.
„Am conștientizat că fără aceste investiții nu putem continua. Din cauza vremii, sezonul de iarnă în loc de trei luni, era o lună, maximum două. Ca bulgărele de zăpadă, care în drum spre vale tot crește, tot crește, așa am fost și noi”, afirmă Eugenia Coza, care mai adaugă la lista de investiții: un centru spa, un punct de închiriere echipament sportiv, un cort de evenimente cu 400 de locuri, o păstrăvărie cu ponton, dar, mai ales, amenajarea de la Cota 1000, care a devenit vedeta zonei în orice anotimp.
Eugenia Coza – Turist Șuior
Bătălie pentru celebritate
Punctul de atracție al zonei turistice de pe Mogoșa a devenit complexul turistic Cota 1000, de asemenea creat de soții Coza. În cinci ani, Cota 1000 și-a câștigat notorietatea și statutul de brand, concurând cu succes „fratele” mai mare, Turist Şuior, aflat la baza muntelui.
Istoria mai tânărului brand nu are nimic spectaculos, n-a pornit dintr-o revelație, ci dintr-o necesitate, aceea de alimentare cu apă a tunurilor de zăpadă artificială. Ce s-a întâmplat apoi a întrecut așteptările întregii echipe de la Șuior. Complexul de la Cota 1000 a fost inaugurat în 2009 spune Eugenia Coza, care recunoaște că punctul forte al afacerii este acum acesta.
Ridicarea complexului n-a fost chiar simplă. „La Cota 1000 nu era nimic. Era doar muntele. Tot soțul a venit cu ideea. După ce am dat în folosință tunurile, aveam nevoie de o sursă de alimentare cu apă şi s-a creat un baraj artificial în zonă. Atunci a apărut și ideea să facem câteva locuri de cazare și chiar un restaurant mai mititel. Nu-l doream chiar atât de mare cât a ieșit”, spune Eugenia Coza.
Șuior Cota 1000 reprezintă, de fapt, un restaurant cu 100 de locuri, un ponton pe lac, întotdeauna aglomerat pe timpul verii, dar și trei cabane cu câte cinci camere fiecare, botezate Gutâi, Țibleș, Pietrosul, după numele vârfurilor montane reprezentative din Maramureș. Construcțiile sunt din bușteni masivi, iar decorul locațiilor păstrează atât în elementele de arhitectură, cât şi în designul interior parfumul vechi al lemnului cioplit din Maramureșul istoric sau motivele florale ce împodobesc ștergarele și fețele de masă din Zona Chioar. „Am întâmpinat probleme cu transportul, cu construcția, cu vremea, dar până la urmă am reușit. Este un loc deosebit, iar asta am auzit-o inclusiv de la copii, care n-au niciun interes să mintă”, a concluzionat Eugenia Coza.
Cota 1000 – Turist Șuior