Daniel Leș – Casa Olarului Baia Sprie
Sunt unii oameni care nu impresionează cu faima, banii ori frumusețea, ci cu sufletul, modestia și bunătatea. Dar… să fii tu însuți e mai greu decât să joci un rol în viața asta. Să fii ceea ce vrei tu, nu ce vor alții, presupune mai puțină mândrie personală, mai multă ascultare a oamenilor și o decuplare de la răutățile zilei, această ultimă cerință fiind și cea mai dificilă.
Mânat de nevoia de a se regăsi, meșterul ceramist Daniel Leș, descris de unii ca “ultimul dac liber” al Maramureșului, și-a amenajat locșorul în care să evadeze din cotidian, iar după o vreme s-a gândit să îi lase și pe alții să pătrundă în universul său. Așa a apărut Casa Olarului, pe care Daniel Leș a deschis-o pentru toți cei care au nevoie de liniște. Într-o lume a vitezei, tehnologiei și artificialului, artistul le propune celor care vor să descopere un alt mod de viață întoarcerea la natură, la liniște, la autenticitate și la bucuriile simple într-un cadru pitoresc și rustic.
Apucături noi vs. rânduieli vechi
Odată ce ai intrat pe poarta Casei Olarului, timpul devine mai leneș. Simți adierea vântului, auzi ciripitul păsărilor, vezi culorile naturii într-o altă lumină, rezonezi cu cei dragi. Sunt lucruri importante care-n agitația zilei scapă tot mai multor oameni. Asta a constatat și Daniel Leș, care, în urmă cu 11 ani, și-a deschis atelierul și Casa Olarului tocmai pentru cei stresați. Susținut de soția sa, Dana, vrea să arate lumii că strămoșii erau mult mai fericiți în simplitatea lor.
„Erau multe rânduieli frumoase în care am trăit și pe care le-am văzut ca fiind factorul cel mai important în a avea o viață normală și frumoasă. Trăind cu aceste rânduieli, mi-am dat seama că lucrul cel mai bun pe care pot să-l fac este să transmit acest mod de trai și celor din jurul meu și atunci am căutat să le ofer unele mici dezertări în timp și i-am invitat să trăiască așa cum se trăia acum 100 de ani în Casa Olarului, făurind oale de lut, mâncând la lumina lămpii – am aici plin de lămpi și seara le aprindem, spunem povești – și, de ce nu, să mănânci sănătos dintr-o strachină de lut, cu o lingură de lemn”, povestește, cu emoție, Daniel Leș.
Casa Olarului Baia Sprie
Destinul luat în propriile mâini
Cu ani înainte a visat la Casa Olarului. Numele este inspirat de o pildă biblică, în care Daniel Leș se regăsește pe deplin. Artistul spune despre sine că era un „vas neizbutit”, dar, la un moment dat, și-a dorit să se remodeleze și, precum dă formă lutului, să-și ia în mâini propria viață cu ajutor divin. Este mulțumit că a reușit, iar acum vrea să îi ajute și pe alții.
Nu puțini sunt cei care îi trec pragul. Sunt copii care vin în tabere de olărit, artiști plastici care își regăsesc inspirația la Casa Olarului, oameni de afaceri și politicieni. Toți pot frământa lutul și făuri ceva cu mâinile lor.
Pentru a le oferi oamenilor o experiență inedită, Daniel Leș a restaurat trei case vechi, cea mai veche dintre acestea fiind construită în 1780. Toate se găsesc la doar câteva sute de metri de Casa Olarului, iar două dintre ele își așteaptă deja oaspeții, fiind decorate la fel ca atunci când au fost construite. „Vreau să-i duc pe oameni într-un alt cadru, mai pitoresc și mai rustic, de aceea cu banii câștigați la expoziții în străinătate am ales să restaurez două case minerești din zonă și o casă tradițională dacică din Maramureșul Istoric. M-am gândit că ar fi bine ca banii mei să meargă într-un scop nobil, aceste case să fie restaurate și cine vine să aibă ocazia să vadă cum s-a trăit acum 200 de ani”, spune Daniel Leș.
Cea mai mare realizare a lui Daniel Leș este faptul că face ceea ce îi place, la el acasă, alături de familie. Iar când vine vorba de familie, el recunoaște că, pe lângă cei doi copii ai săi, Casa Olarului este al treilea copil, parte din viața lui.
Daniel Leș – Casa Olarului Baia Sprie